O familie din Craiova a pus pe picioare și încearcă să dezvolte o plantație cu mure „gigant”. Terenul cultivat este chiar într-un cartier din municipiu, fructele impresionând fiecare client, prin dimensiuni și calitate. Plantația a început să dea roade, chiar peste așteptările doljenilor, cea mai mare problemă pentru familia Calangiu fiind, însă, desfacerea. Lipsa unor depozite care să le preia fructele, sau dacă acestea există oferă un preț imposibil de acceptat de către producător, reprezintă hopul activității. Și pentru că au surplus de fructe, craiovenii produc un vin rar întâlnit, din mure.
Ideea de a pune pe picioare o astfel de afacere a luat naștere în urma unui reportaj văzut la televizor. Petrișor Calangiu se afla la muncă în Italia, considerând că o plantație cu muri ar fi șansa lui de a reveni în țară. „2018 este al doilea an când recoltăm fructe, iar plantația are trei ani. Ideea a venit ca un fulger. Eram în Italia, la muncă, și am văzut un reportaj la televizor. Era iarnă și imediat în februarie, mă aflam acasă pregătit să cumpăr butași și să îi plantez. Am încropit un plan de dezvoltare ce includea și desfacereea, iar punctul de sprijin principal în toată strategia a constituit-o Asociația de la Bustuchin Gorj, reprezentată de domnul Guzman Aparitio, de origine spaniol cu care am stat de vorbă personal. Am luat acasă statutul cooperativei și l-am citit bine. Motivat de această idee de a putea face parte dintr-o adunare de producători, nu am mai stat pe gânduri și în februarie 2016 am și cumpărat butași, cu certificat fitosanitar de la cel mai mare producător din țara noastră, Teodor Toader, cel care are o plantație de 10 hectare de mure”, a spus Petrișor Calangiu.
Cu banii strânși la muncă în străinătate, doljeanul a cumpărat primii butași de mur fără spini. „Primii bani investiți au fost 3.500 de lei, strânși la muncă în Italia, în agricultură. Am cumpărat 550 de butași. Aveam nevoie de 2.000 de plante să pot acoperi cei 5.000 de metri pătrați de teren pe care nu îl foloseam de ani buni, terenul fiind chiar în orașul Craiova, în Valea Fetii, unde de altfel și locuiesc împreună cu soția și fiul în vârstă de 8 ani. A urmat un întreg lanț de cheltuieli legate între ele, acestea privind: un sistem de susținere, un sistem de irigare, arsenal de unelte, ultima investiție fiind plasa de protecție vânt și ploi puternice de unică folosință. Am ajuns, în prezent, să am 5.000 de metri pătrați de plantație de mur fără spini din soiul Thornfree cu un număr de 2.000 de plante. Soiul este extraordinar de productiv, toate fiind pe rod. Am investit aproximativ 25.000 de lei în trei ani și foarte multă muncă. Întreaga familie se preocupă ca aceste plante să fie sănătoase și frumoase”, a mai spus craioveanul.
Cel mai mare hop al familiei Calangiu este piața de desfacere pentru aceste fructe. „Legat de desfacere, vă pot spune că este o mare mare problemă. Se pare că nu este suficient să produci fructe multe și frumoase. Nu le caută nimeni. Trebuie să le dai un nume, să le ambalezi, să le transporți și asta costă. După ce investești și în aceste lucruri îți dai seama că nu mai ai nimic de câștigat. Bineînțeles că am căutat să întreb toate marile magazine dacă sunt interesate de marfa mea dar nu am primit răspuns de la nimeni. Nu are rost să vorbim de consiliere sau îndrumare în legătură cu ambalajul sau cantitatea. Eu am estimat anul acesta 5.000 de kilograme de mure în 40-50 de zile, cât ține tot sezonul de cules. Sunt capabil să culeg 100 de kilograme într-o zi. Am început pe 1iulie cu 30 de kilograme. Acum, la început de august, am bune de cules peste 200 de kilograme. Tot acum, am căzute pe pământ peste 500 de kilograme de mure dintre cele mai mari. Nu există desfacere pe cât putem produce. Am găsit înțelegere la magazinele de cartier, dar acestea vor cantități mici zilnic”, a completat cultivatorul de mure.
Pentru a nu pierde fructele, Petrișor Calangiu a pus în aplicare rețeta vinului din mure. S-au adunat în beci câteva sute de litri, dar nu le poate vinde întrucât legea nu îi permite. „M-am apucat de făcut vin de mure fără apă. Am strâns 300 de litri, însă nu știu cine îl va bea. Eu nu pot să îl vând. Este un altfel de produs. Am primit 3 lei pe kilogramul de mure, de la o fabrică de dulceață, dar trebuie să suport și transportul. Nu este rentabil. La început am vândut cu 9 lei, kilogramul de fructe. Am continuat cu 7 lei, iar pentru cei care vor să vină să și le culeagă, vând și cu 4,5 lei/kilogram”, a mai spus acesta.
Cei care vor să demareze o astfel de activitate trebuie să ia în calcul și achiziția unei mașini de cules fructele. Familia Calangiu nu a făcut-o, încă, munca fiindu-i mai dificilă. Chiar și așa, Petrișor, soția lui Alina și fiul acestora rezistă. Și pentru a avea dovada că a produs în gospodăria lui asemenea fructe gigant, Petrișor vrea să înghețe câteva exemplare. „La anul, așa cum am eu grijă de ele, sunt convins că pot aduna 8.000 de kilograme de mure în 50 de zile din 2.000 de plante. Din experiența mea de trei ani, îi sfătuiesc pe cei ce vor să facă o plantație de mure, să zicem de un hectar, să achiziționeze prima și prima dată, o mașină de cules. Te ajută foarte mult. Referitor la plantația mea, o să tund cât mai scurt tufele, să pot culege fructe cât mai mari și am să le îngheț, ca pe niște bibelouri, să pot avea argumente în orice moment”, a mai spus craioveanul.
Un sprijin din partea statului ar fi binevenit în cazul acestor categorii de cultivatori. Nu foarte importantă ar fi subvenția, cât mai ales intervenția pe linia pieței de desfacere. „Bineînțeles ca m-ar ajuta un sprijin financiar din partea autorităților. Nu cunosc foarte bine programul pentru roșii, dar un ajutor pentru mine ar suna cam așa: primim fructe de pădure cum ar fi mure, la adresa cutare, în orice zi, la un preț modic de 1 euro/kilogram. Pentru cei care nu sunt din județul unde se primesc fructele, transportul ar trebui să fie subvenționat. Așa ne-ar ajuta cu depozite, cu fabrici despre care să fim siguri că ne preiau fructele”, a completat cultivatorul de mure.
Pasiunea pentru plante îl ajută pe craioveanul în vârstă de 39 de ani să mai reziste o vreme. Simte că muncește degeaba și se teme că dacă lucrurile vor continua în acest ritm nu va supraviețui, din punct de vedere al activității întreprinse, mai mult de trei ani. Acest lucru în condițiile în care actuala plantație poate produce până la 14 ani. „Am 39 de ani, o mare pasiune pentru plante și natură. Sunt un pic de inginer al mediului, un bun constructor, sunt plin de nevoi dar pot mai mult decât aceste mure. Vreau să trăiesc bine în această țară, muncind demn. Dacă nu se poate o voi face oriunde. Îmi mai acord maxim 3 ani, deși această plantație poate produce 14 ani. În ritmul actual muncim degeaba în agricultură. Se poate produce, de calitate, dar degeaba. Eu pe calitate mizez întotdeauna. Așa se lucrează peste hotare. Poate nu aici este locul meu. Vom vedea ce va mai fi”, și-a încheiat povestea Petrișor Calangiu.
