Medicul Liliana Gheorghe, din cadrul Centrului de Gastroenterologie şi Hepatologie Fundeni, a vorbit într-un interviu despre importanţa testării pentru depistarea hepatitelor virale B şi C, dar şi despre cum au fost afectaţi bolnavii de boli cronice de pandemia COVID.
Ea a fost prezentă, în judeţul Olt, pentru lansarea proiectului LIVE(RO)2 SUD – Program regional de prevenire, screening şi diagnostic al pacienţilor cu boli cronice secundare infecţiilor virale cu virusuri hepatice B/D şi C, finanţat cu fonduri europene.
Cum a început proiectul?
Dacă e să vă răspund la cum a început, a început de la faptul că în România autorităţile au înţeles că avem o mare problemă cu hepatitele virale şi cu bolile care le urmează. Şi lucrul acesta l-a înţeles şi Comunitatea Europeană şi şi l-a asumat de multă vreme, România având cea mai mare prevalenţă a hepatitelor virale din Europa şi exportând forme virale de hepatită în toate ţările în care au emigrat români. De aceea a crescut prevalenţa în Italia, în Spania, în Franţa, în Marea Britanie.
Recunoscând toate acestea, autorităţile noastre şi cele europene au acceptat să finanţeze acest proiect european, foarte generos finanţat, care acoperă practic două treimi din România. Sunt patru zone de dezvoltare şi 24 de judeţe. Sunt două proiecte gemene, LIVE (RO) 2 SUD, pe care îl coordonăm noi, Centrul de Gastroenterologie de la Fundeni, şi LIVE (RO) EST, care acoperă Moldova şi Dobrogea şi care, practic, este condus de colegii noştri gastroenterologi de la Universitatea din Iaşi.
Proiectul a mai fost lansat în judeţele Dolj şi Argeş. Aveţi un feedback de acolo? Cum se desfăşoară lucrurile?
Proiectul ar fi trebuit să înceapă în august 2021, dar ştiţi că foarte multe programe strategice în sănătate, în România, au fost puse „on hold” din cauza pandemiei COVID. Aşa că am început cu 11 luni mai târziu, în august 2021, şi cu toate acestea, în cinci luni, în doar două judeţe dintre cele 12, Dolj şi Argeş. Ne-am propus să introducem rând pe rând aceste judeţe pentru că nu avem capacitatea umană să le coordonăm deodată. Dar în cele două judeţe în care am debutat, Dolj şi Argeş, în numai cinci luni, am reuşit să testăm aproximativ 30.000 de subiecţi din numărul total pe care l-am agreat cu Comunitatea Europeană de 120.000. Deci, stăm bine! Am depistat 650 de subiecţi pozitivi, infectaţi cu virus B sau C, şi i-am adus către centrele de la Craiova sau de la Bucureşti, Institutul Fundeni sau Spitalul Judeţean, pentru a fi văzuţi de medici specialişti, pentru a li se face un diagnostic corect şi a se decide asupra tratamentului.
Am înţeles că pot veni să se testeze şi alte persoane decât cele care sunt pe lista medicilor de familie. Există o reticenţă a oamenilor de rând de a intrat în contact cu medicii şi de a se testa pentru hepatită?
Trebuie să recunoaştem că există o reticenţă a oamenilor de a accede la servicii medicale pentru boli cauzate de infecţii. Cel puţin în comunităţile rurale, la persoanele în vârstă, la persoanele cu un nivel de educaţie redus, a fi infectat cu un virus hepatitic sau a avea o boală hepatică înseamnă fie că eşti alcoolic, ceea ce nu este valabil în cazul acesta, fie o stigmă – cum te-ai putut căptuşi cu o infecţie virală? De aceea, foarte mulţi dintre ei refuză să meargă la doctor, trebuie convinşi, trebuie motivaţi, trebuie ridicată acestă anatemă, această stigmă, prin educaţie. Iar proiectul îşi propune, în afară de screeningul efectiv, să ducă în aceste comunităţi rurale, defavorizate sau de etnie romă, cu oameni neasiguraţi, acest mesaj că hepatita nu este o sentină, hepatita este o infecţie virală ca oricare alta, care poate fi tratată şi poate fi vindecată.
Care este traseul pacientului testat pozitiv, în cadrul acestui proiect?
Orice pacient detectat pozitiv are, în secunda imediat următoare, o discuţie, o intervenţie a medicului lui de suflet, medicul de familie, cu care are o relaţie bine definită, care îl consiliază şi îi spune exact ce vă spuneam eu: că nu este o stigmă, că nu trebuie să-i fie ruşine de vecin, de familie, că poate fi tratat, că poate fi vindecat, totul este să continue să plece pe traseul pe care medicul de familie i-l indică. Acest traseu înseamnă că – pentru că sunt persoane cu venituri minime, fără posibilităţi de deplasare – aceşti subiecţi, la ora şi la data fixată, sunt preluaţi de partenerul nostru ARAS – Asociaţia Anti-hepatită şi Anti-SIDA, cu maşini personale, şi transportaţi la medici specialişti, în centrele de referinţă de la Craiova sau Bucureşti.
Fără să aştepte nicio clipă, la sfârşitul orelor de program ale medicului, sunt preluaţi pe un traseu foarte rapid şi investigaţi. Beneficiază de ecografie, de tehnici non-invazive de evaluare cu fibroscanner, de analize, inclusiv viremii-Toate lucrurile acestea, dacă ar fi să fie făcute la pachet, uneori nu sunt accesibile prin sistemul de asigurări de sănătate şi sunt foarte scumpe. În decurs de două ore, noi vedem zeci de pacienţi de genul acesta, pe care îi explorăm complet prin aceste teste de calitate. Dacă ei se dovedesc a avea criterii de tratament, beneficiază imediat, printr-o mulţime de portiţe pe care le putem deschide, de tratament aşa cum este statuat în România, prin intermediul Casei de Asigurări. Dacă nu trebuie tratat, dar trebuie vigilent urmărit, va rămâne în grija medicului de familie şi a gastroenterologului local, pentru urmărire.
Cum a evoluat tratamentul pentru hepatită, în ultimii ani? Sunt tratament care încă nu sunt disponibile în România.
Avem trei tipuri de hepatite: hepatita B, simplă, hepatita B+D şi hepatita C. Pentru hepatita B, de foarte mult timp, şi funcţionează foarte bine şi neîntrerupt, accesul pacienţilor nelimitat la tratament. Practic, este la discreţia medicului specialist gastroenterolog, oriunde ar fi el. Orice pacient, care necesită tratament pentru hepatita B, are rapid acces la acest tratament şi fără îngrădire, iar acesta este un lucru formidabil pentru România.
În ceea ce priveşte hepatita C, am reuşit să facem un pas uriaş acum, trecând şi noi la ultima generaţie de tratamente inovatoare în acest domeniu, generaţia regimurilor de tratament pangenotipice. Adică, acele regimuri care vinde peste 99 la sută din pacienţi, sunt extrem de simplu de administrat – o pilulă pe zi, timp de două-trei luni de zile, indiferent de mese – sunt foarte bine tolerate, se administrează în orice stadiu al bolii şi cu şanse de reuşită de aproape sută la sută. Sunt nişte regimuri formidabile, care au simplificat foarte mult tratamentul şi au ajuns să vindece orice caz de hepatită C.
Cel mai rău stăm în domeniul B cu Delta. Aici, într-adevăr, am rămas în protocolul de la Casa Naţională doar cu Interferonul, dar sunt orizonturi noi, sunt cel puţin două medicamente la orizont – Bulivertid, probat deja în câteva state europene, Germania de exemplu, Franţa, şi Lonafarnib, altăuri de o suită de alte medicamente care sunt în stadii foarte avansate de studiu. Probabilă că vor fi disponibile, în următorii doi-trei ani. Anul acesta, din ştiinţa mea, începând din vară, vor fi făcute demersuri foarte susţinute, pentru ca Bulivertidul să ajungă şi în România, pentru că avem o mare populaţie de pacienţi infectaţi cu D.
Cum au fost afectaţi pacienţii bolnavi de boli cronice de această pandemie de COVID, în contextul suprasolicitării sistemului de sănătate?
E adevărat că această pandemie COVID a lovit sistemele de sănătate într-o manieră fără precedent. Ne-a luat pe toţi prin surprindere, ne-a luat nepregătiţi, a făcut ca toate forţele financiare, resursele umane, administrative, să fie direcţionate în această bătălie cu COVID-19, cu pandemie. În acest context, foarte multe boli cronice, cu risc mare, vital, cu risc de progresie au fost ţinute departe de spitale. De aceea am pierdut foarte multe vieţi omeneşti, nu numai noi, ci toate specialităţile. Noi am avut pacienţi cirotici care au murit din cauza complicaţiilor pentru că n-au putut intra în spitale, din cauza cancerului care s-a grefat pentru că n-au putut veni la controale. Într-adevăr, acest COVID a fost o plagă pentru sistemul de sănătate şi pacienţii pe care îi îngrijea în mod normal.
