Alexandra Păcuraru: „Să ne păstrăm inimile sus și credința tare! Crăciunul a fost o bucurie”

Hristos s-a născut, copii ai lui Dumnezeu, așa cum glăsuia Sfântul Nicolae Velimirovici! A venit iarăși Ziua Bună. Poporul numește „zi bună” toate zilele pe care le prăznuiește. Nașterea Domnului este însă mama tuturor celorlalte zile bune. Nașterea Domnului este prima zi bună creștinească, zi care – prin strălucirea sa – i-a luminat pe fiii lui Adam și a adus bucurie în sufletele lor; prima zi dulce din multele mii de zile amare ale lumii păgâne.

Nașterea Domnului este „zi bună” datorită Bunului Împărat, Care în această zi a cercetat lumea. Orașele înscriu în lemn și piatră ziua în care i-a cercetat un împărat pământesc. Iar noi să înscriem în inimile noastre cercetarea noastră de către Împăratul Ceresc. Lemnul va putrezi, piatra se va toci, însă ce este scris în inimă va trece moartea și va intra în veșnicie. Pentru oamenii sfinți, pomenirea numelui Împăratului Hristos în inimă este la fel ca respirația. După ce fiarele l-au sfâșiat pe Sfântul Ignatie în Coloseum, inima lui a fost găsită întreagă și în inimă erau înscrise două litere: IH, adică Iisus Hristos. Nașterea Domnului este „zi bună” și datorită vieții, care s-a arătat prin El. Și viața s-a arătat, scrie apostolul Ioan, și o am văzut și mărturisim și vestim vouă viața veșnică, care era la Tatăl și s-a arătat nouă. Mai înainte de la masa vieții veșnice erau lăsate să cadă câteva fărâmituri în această lume, atât cât să-și aducă aminte de masa vieții cerești. Oamenii s-au încleștat cu încrâncenare de acele fărâmituri, neștiind nici de unde, nici de la cine vin. Hristos a venit în lume să le descopere oamenilor masa cea neîmpuținată a vieții și să îi cheme la veșnicul ospăț al vieții. Și oricine a primit chemarea și a crezut în Cel fără de păcat a început să simtă foame nu de fărâmituri ale vieții, ci de viața deplină, de îmbelșugarea dumnezeiască a mesei vieții. Când chinuitorul cel rău l-a îmbiat pe Sfântul Mucenic Zenovie să aleagă între moarte și viață (viața acestei lumi), i-a răspuns sfântul: „viața fără Hristos nu este viață, ci moarte, iar moartea pentru Hristos nu este moarte, ci viață“. Nașterea Domnului mai este „zi bună” și datorită dragostei, care s-a arătat prin Împăratul Hristos. Vedeți ce fel de dragoste ne-a dat nouă Tatăl, ca fii ai lui Dumnezeu să ne numim, scrie însuși-văzătorul lui Hristos. Înainte de Hristos, neamul omenesc nu știa de dragostea Tatălui față de fii și nici de dragostea fiilor față de Tatăl. Însă, prin nașterea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Celui Unul-Născut, ochii oamenilor au fost deschiși asupra unui Părinte necunoscut, Cel din ceruri, și asupra unei dragoste până atunci necunoscute, cea cerească. Oare nu încălzită de această dragoste cerească a lepădat Sfânta Ecaterina coroana împărătească pământească și a primit moartea pe loc? Și asemenea ei câte cete, și oști, și popoare, împărtășindu-se de focul acestei dragoste cerești, au mers la moarte, lepădând de pe sine trupul ca pe o cârpă netrebnică! În fine, Nașterea Domnului este „zi bună“ și datorită păcii și puterii, înțelepciunii și harului și tuturor celorlalte bunătăți de care sunt preapline cerurile și care prin această zi s-au arătat în lume odată cu arătarea Fiului lui Dumnezeu – a împăratului și Slugii, Stăpânitorului și Mucenicului, Celui îndrăgostit și prigonit, Celui omorât și înviat. Domnul să vă deschidă ochii duhovnicești, ca să vedeți toate bunătățile ce ne sunt arătate și îmbiate prin Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Să auzim și noi, iubiți români, aceste cuvinte ale părintelui Velimirovici. Să le înțelegem pe deplin și să ne luminăm sufletele cu dragostea cea adevărată și aducătoare de pace. Trăim vremuri grele, este adevărat, însă pentru alte generații viața a fost și mai grea. Cuviosul Paisie ne povățuiește că atunci când părinții aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult și îi doare pentru el. Tot astfel și Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut și S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate, pentru că Îl doare pentru noi. Numai noi să avem puțină mărime de suflet. Dacă avem puțină mărime de suflet, nu vom pierde Raiul. Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm. Atunci când omul nu trăiește duhovnicește, nu i se cuvine ajutorul dumnezeiesc. Dar când trăiește duhovnicește și este aproape de Dumnezeu, i se cuvine. Atunci, chiar dacă s-ar întâmpla ceva și ar muri, el este pregătit pentru cealaltă viață, așadar este în câștig atât în viața aceasta, cât și în cealaltă. Ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi împiedi­cat nici de oameni, nici de diavoli pentru a ajunge la noi. Nimic nu este greu, nici pentru Dumnezeu, nici pentru un Sfânt. Numai noi, prin puțina noas­tră credință, împiedicăm marile puteri dumneze­iești să se apropie și să ne ajute. Și deși există o atât de mare putere lângă noi, fiindcă există înlăuntrul nostru elementul uman într-o mare măsură, noi nu îl putem înțelege pe cel dumnezeiesc, care depășeș­te toate puterile omenești ale întregii lumi, pentru că puterile dumnezeiești sunt atotputernice. Câteva zile ne mai despart de finalul acestui an greu, care este înaintea unei răscruci pentru omenire și țară. Să profităm de ele și să ne încărcăm sufletele pozitiv, să ne pregătim pentru bătălia ce se așterne în fața noastră. Nu am să vorbesc în acest editorial despre ce ne așteaptă. M-am săturat de rău și rele. A venit iarăși Ziua Bună! Să ne păstrăm inimile sus și credința tare! Crăciunul pentru mine a fost o bucurie, am făcut ce am simțit in copilărie. Practic am retrăit cele mai frumoase momente alături de copiii mei care, așa tare s-au bucurat de fulgii de nea, de zăpada mare cât gardul de sanius de patinoar, erau fericiti si ca nasul si obrajii le erau înroșiți de ger, am făcut om de zăpada, am cântat am colindat ne-am scris propria poveste in vârf de munte la Marisel acolo unde totul este diferit si excepțional. Am descoperit acest minunat loc anul trecut si de atunci multe s-au schimbat, pentru ca au un primar foarte gospodar, a atras investiții in Marisel iar satul arată si mai bine, turiștii ca noi se simt extraordinar. Felicitări domnului primar Viorel Chic. Dacă toți primarii din țara noastră ar fi ca el, cu siguranța România ar străluci si am fi si mai mândri ca suntem romani si România este casa noastră. Am întâlnit si o familie extraordinara din Cluj care s-a îndrăgostit de Marisel si au investit aici, au deschis un patinoar si o pârtie de sanius in parteneriat cu primăria. Comuna Mărișel este o bijuterie montană ce ne-a captivat inimile, la început, prin pasiunea noastră pentru schi. Cu Mărișelul la doar o aruncătură de băț de Cluj, am avut ocazia să fim martorii unei comunități calde și primitoare. Aici, tradițiile sunt încă păstrate cu drag, iar sărbătorile devin experiențe autentice ce aduc bucurie în inimile întregii noastre familii. Mărișelul a devenit o oază de liniște, o adevărată evadare din aglomerația și stresul cotidian. Cu gânduri de stabilire aici în viitorul apropiat, suntem mândri să facem acum parte din povestea acestei comunități vibrante și autentice. Pentru cei care doresc să experimenteze mai mult decât schiul sau snowboardingul, patinoarul nostru adaugă o atracție suplimentară. În plus, un patinoar este o opțiune excelentă pentru familii sau grupuri care includ membri ce nu practică sporturile de iarnă, patinajul fiind o activitate accesibilă și distractivă pentru toate vârstele. Familia Rad este un exemplu de atreprenori cu inima romană! Investesc in România si promovează România, creează condițiile necesare pentru o vacanța de poveste pe sanie si pe patine. Oamenii locului sunt inimoși si săritori, am rămas împotmoliți de ațâtea ori, noroc cu primarul ca deszăpezește frecvent nu lasă neua sa blocheze drumurile. Ne-am rătăcit, oamenii ne-au sărit in ajutor sa ne îndrume pana la cabana părintelui Vasile, unde am stat si pentru toate aceste amintiri vreau sa mulțumesc. Ma simt de multe ori un pui de om, uit ca am 36 de ani, ca am si eu copii la rândul meu, ma sint copil si ma bucur din lucrurile simple si cred ca toți oamenii sunt buni! Răutățile nu m-au făcut sa ma schimb si ma rog lui Dumnezeu sa rămân la fel in inima mea sa păstrez doar ce ma definește- iubire, bucurii. Ma gândesc însă si la fiica Elenei Udrea care si acest Craciun l-a făcut fără mama ei! Astăzi a fost in vizita sa ii spună „la mulți ani!” Ce este in sufletul acestui copil? Ce înseamnă bucuria pentru ea? O minune de fata, ce vrea doar sa o țină pe mami in brațe si sa o sărute! Mare păcat pe capul celor ce ii țin mama in spatele gratiilor! Poți sa iei totul unui copil, dar nu ii lua mama si copilăria! Ma rog pentru ea, ca aceste dureri sa o întărească si sa o facă un copil si mai târziu o tânăra puternica, sa nu își piardă încrederea in oameni in stat in țara, sa fie buna si răbdătoare ca anii ce vor veni vor aduce bucurii. Nu vreau sa termin editorialul fără a transmite un gând bun tuturor credincioșilor! Nu va lăsați intimidați de ateii care scriu vrute si nevrute! Nici nu merita sa citiți tot ce scriu ei, dacă simțiți ca de fapt vor sa va facă sa nu mai aveți încredere in Iisus si fecioara Maria! Continuați sa va rugați și aveți încredere mare ca Dumnezeu si Maica Domnului va asculta, va alina și a susțin necondiționat. Ateii sa își vadă de ale lor! Si noi creștinii sa îl cinstim pe Dumnezeu, Maica Domnului si toți Sfinții! Avem propriul nostru arbitru, ei au ales sa nu creada in nimic. Noi am ales sa credem si sa ducem credința mai departe sa o lăsam moștenire ca pe cea mai de preț comoara. Ieri, la Manastirea Dumbrava- loc de poveste au fost sute poate chiar 1000 de pelerini! Parintele Vasile a slujit cu toată dragostea si ma bucur sa văd printre credincioși si mulți tineri! Credința ne va aduce cele mai mari împliniri si viața aceasta ne va fi ușoară frumoasa implinitoare! Cinste părintelui Vasile de la Manastirea Dumbrava ca duce mai departe minunea credinței in sufletele noastre. Cinste tuturor preoților si călugărilor si măicuțelor noastre care se roagă neîncetat pentru a noastră pace si stabilitate. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, ca de obicei, să ne dăm mâna cu demnitate. Împreună facem România suverană! 

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir