La fix trei ani de zile de când Marea Britanie ne-a salutat cu respect și a sărit din barca UE, Europa traversează cel mai greu moment al existenței sale de la căderea naziștilor. Cotinentul e divizat iar aliații, deși încearcă să dea aparența de unitate, vorbesc pe mai multe limbi decât în turnul Babel. Dincolo de războiul provocat de Putin, națiunile se confruntă cu o serie de tulburări interne fără precedent.
Nemulțumiți de politicile guvernelor, oamenii au ieșit în stradă iar popoarele se revoltă. Franța este cel mai elocvent exemplu. Parisul trebuia sa fie, alături de Berlin, motor ale economiei europene și unul dintre factorii de stabilitate. Furia populară împotriva noilor legi ale pensionarii paralizează ciclic țara. Și englezii au protesat azi dar, mai important, și românii au ieșit în stradă.
Dascălii au ieșit de la catedră și au predat guvernanților o lecție de democrație. Sătui de salarii mizere și de promisiuni deșarte, învățătorii și profesorii acestui neam și-au strigat nemulțumirile. Îi aude oare cineva? Preocupați de singura bătălie care contează pentru ei, adică cea pentru putere, aleșii patriei sunt imuni la suferințele acestui popor. Culmea e că tot ei le-au provocat. Iar acum nu văd, nu aud, nu le pasă! O să le pese, dar nu acum. Ci la anul când vor recita alte basme de adormit românii, adică promisiuni zadarnice și gogoși care se vor dezumfla imediat ce pun mâna pe butoanele cu care controlează țara.
Aleșii patriei fac negoț cu iluzii, în timp ce mulți români incă așteaptă și cardurile acelea ale sărăciei! Iar oamenilor le-a ajuns de multă vreme cuțitul la os. Singurul lucru pe care îl cred, venind dinspre ei, îl reprezintă majorările de taxe. Întreb și eu retoric, doar timpul ne va dovedi dacă am sau nu dreptate. Revenind însă la protestul dascălilor eu am spus-o și o repet. O strig cât pot de tare cu fiecare ocazie: educația trebuie să reprezinte cel mai important proiect de țară.
Dar care țară, stimați telespectatori? Suntem forțați să ne uităm trecutul doar ca să nu știm către ce să ne îndreptăm și pentru ce să luptăm. România este singurul stat membru al Uniunii Europene, în care, conform statisticilor, elevii învață în medie o oră de Istorie pe săptămână. În Germania, Maria Britanie sau Ungaria se se fac chiar trei, patru ore. Copiii noștri nu mai au modele și se refugiază în influencerii periculoși de pe internet. Cazul Tate este unul dintre exemple iar fibra românismului se diluează pe fiecare zi tot mai mult. școli. Aproape zilnic vedem imagini cu violențe în instituțiile de învățământ, iar scandalurile sunt filmate chiar de elevi cu telefoanele. Scene cumplite au apărut și de la un liceu din Bacău. Mai mulți elevi au fost bătuți și băgați cu capul în toaletă. Totul s-a întâmplat sub privirile altor colegi care, în loc să intervină, râdeau și filmau cu telefonul mobil scenele. După ce filmarile au ajuns în medicul online, polițiștii au deschis o anchetă.
Cine e de vină? Cred că lipsa personalului joacă un rol crucial și este nevoie de mai mulți psihologi în școli sau chiar implementarea unor sisteme de supraveghere video. Unde sunt comisiile anti-bullying fărmate de ministrul Anisie? Părintele Constantin Necula rezumă atât de frumos ce ar trebui să însemne școală : „în educația copiilor nu încap fițele și mofturile. În educația copiilor nu încape decât dorința de a-l ști pe copil în siguranță, de a ști pe copil cu toate atribuțiile lui umane, și nu în ultimul rând de a-l ști asigurat în ceea ce privește cultura necesară creșterii copiilor ce se vor naște din el.”.
Violențele fizice, abuzurile verbale sunt motivele pentru care mulți copii renunță să mai vină la clasă. Pierdem astfel viitori doctori, ingineri, experți în orice domeniu, oameni care pot salva această țară. Care pot apăra națiunea în fața străinilor care ne subjugă și își bat cu grație joc de noi.
Vedem că încă un gigant al energiei cere să scape de banii pe care au să îi lase aici. Șefii Rompetrol au venit în România, ca să renegocieze taxa de solidaritate, spune presa kazahă. Și, în timp ce străinii fac tot ce pot să evite plătile către statul român, muncitorii de la Complexul Energetic Oltenia lucrează în condiții teribile. Un perete uriaș de piatră s-a prăbușit la Cariera Roșiuța, chiar lângă oameni. Aceștia s-au refugiat în ultima clipă și se tem să se mai întoarcă la muncă.
Să nu uităm că în urmă cu două săptămâni, trei mineri au murit și zece au fost răniți când autolitara în care se aflau care a căzut în gol la cariera Jilț. Și cine a răspuns? Ce măsuri s-au luat? Absolut nimic concret pentru ca situația să se remedieze. Iar tragediile se pot repeta oricând.
Revin și spun încă o dată că nivelul de educație este strâns legat cu cel de trai. Dragi români, nu sunteți singuri! Suntem aici ca să prezentăm nedreptățile și să forțăm decidenții să ia măsuri. Aproape un sfert din copiii din Uniunea Europeană erau expuși riscului de sărăcie și, implicit, de excluziune socială, iar România se afla – în 2020 – pe primul loc în top, cu unul din trei tineri aflați în acest risc. Mai mult, 150 de mii de prunci ai acestei țări adormeau flămânzi, încă înainte ca războiul să izbucnească. Dacă nu remediem urgent acest neajuns, sărăcia va fi lăsată moștenire, de copilul sărman de astăzi, generațiilor ce vor veni după el.
Din păcate, o statistică publicată recent ne arată că 43% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Doar 11% se află la polul opus. Iar educația este cea mai puternică armă care poate schimba lumea. Trebuie să transformăm România eșuată într- o Românie educată! „Cine mai suntem noi, oameni buni? Ne dizolvăm încet, în acidul turnat de „sus”, de niște iresponsabili, impostori cu CV-uri pompoase, proști cu aere sau vânzători de neam. Ne otrăvesc mintea, ca să uităm și cine suntem, și cum am ajuns aici, de parcă nu e nimic greșit în a fi pribeag. Fără o identitate clară. Al nimănui.
Un diplomat taiwanez mi-a spus o dată: „Numai cine nu are țară înțelege cât de important e s-o ai și să lupți pentru ea!” Noi avem o țară splendidă și nu mai știm cum să scăpăm de ea. Rușine!”, asta spunea în urmă cu ceva timp președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. Să ne trezim azi dacă vrem să mai apucăm ziua de mâine! Altfel nu vom mai avea țară iar copiii și nepoții noștri vor fi pribegi la porțile străinilor care ne fură fără jenă.
După jaful secolului în țara noastră, șefii OMV se ascund in spatele monitoarelor. După ce au anunțat o conferință de presă mâine, la ora 10, acum s-au răzgândit. Nu au curaj sa stea fata in fata cu jurnalistii care le-au dezvăluit secretele. Chiar dacă dețin o clădire uriașă, cei de la OMV nu au dorit să cheme presa într-o sală, ci într-o conferință online. Jurnaliștii primesc coduri de acces pentru întrebări. Și ca austriecii, câți nu au primit resursele țării pe degeaba iar acum ne înjosesc ca pe o nație de sclavi. Mă astept ca OMV să dea dovadă de transparență, să tină o conferinta pentru toata lumea, să răspundă intrebărilor direct și asumat. Așa cum au facut si cand a fost vorba sp scoată bani de pe resursele acestei tări bogate, dar atat de sarace in acelasi timp.
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
