De aproape trei ani se află la conducerea Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”, a reușit, venind din mijlocul artiștilor, să răspundă nevoilor acestora și și-a propus ca la finalul mandatului de manager, această echipă să devină o „putere de neegalat în România”. Despre ceea ce a reușit să facă în această perioadă, despre educația prin folclor, despre lipsuri și împliniri profesionale a vorbit, într-un interviu, managerul ansamblului din Bănie, Niculina Stoican.
Reporter: Se împlinesc trei ani de când ați preluat conducerea Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”. Cum descrieți această perioadă?
Niculina Stoican, director al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”: Este o experiență de excepție. Am fost provocată de viață și de oamenii din jurul meu și sunt foarte fericită că fac față cu demnitate acestei posturi în care mă aflu acum. Este o bucurie să cunosc oamenii din instituție altfel față de cum îi știam în perioada în care le eram doar colegă. Am descoperit la mine și abilitatea de a-mi apropia oameni care refuză apropierea, am descoperit răbdarea de a explica unor oameni lucruri pe care ori nu le înțeleg, ori refuză să le înțeleagă. Sunt mulțumită și de faptul că acești oameni mă înțeleg așa cum sunt, că nimic din ceea ce fac nu este întâmplător, că întotdeauna mă gândesc la binele lor, că încerc să îi apăr, că încerc să îi pun în posturi frumoase, să îi duc și să îi fac părtași unor evenimente speciale care îi ridică la rang de artiști așa cum merită ei.
Rep.: Se poate vorbi despre o echipă, ci nu de relația șef-subaltern?
N.S.: Mi-au demonstrat acest lucru de 8 martie, anul acesta. Fără să visez o secundă, la o petrecere pe care am organizat-o pentru fetele din instituție, mi-au oferit un dar pe care știau că îl vor prețui și despre care au fost convinși că îmi va rămâne pentru totdeauna. Am primit un vâlnic. A fost un semn că ei înțeleg ceea ce eu prețuiesc și că știu că sunt lângă ei din toate punctele de vedere. Suntem o echipă, da. Tot ce ține de personalul TESA nu ar exista fără latura artistică și invers. Așadar, pot să spun că la ora actuală, Ansamblul Maria Tănase este o forță. O forță pe care dacă suntem sănătoși, până când mandatul meu se va încheia, o vom transforma într-o putere de neegalat în România. Nu mă refer, spunând putere, la faptul că ne dorim să nu avem egal în jurul nostru. Noi ne respectăm colegii din fiecare zonă a țării. Nu despre asta este vorba, ci despre faptul că Ansamblul Maria Tănase va arăta ce mesaj și cu ce profunzime și acuratețe trebuie transmis acest mesaj către public: cântecul, dansul, tradiția populară sunt bazele culturii oricărui popor.
Rep.: Cât de greu este să reziști financiar, ca instituție de cultură.
N.S.: Instituția noastră este subvenționată de primărie. Este foarte greu să ai în grijă, financiar vorbind, o instituție de cultură, în condițiile actuale. Trăim pe bani publici, suntem conștienți de acest lucru, de eforturile care se fac și de aceea mi-am dorit să se înțeleagă că tot ce ține de activitatea noastră este foarte important și beneficiul activității se va vedea în timp. Suntem responsabili, de acest lucru sunt foarte sigură.
Rep.: Aminteați, la un moment dat, despre problema insuficienței instrumentiștilor. Ați reușit să faceți ceva în acest sens? Ar mai fi nevoie și de soliști sau de dansatori?
N.S.: Corpul de balet este complet, soliști avem și avem patru capete de afiș care ne asigură succes nu doar în Oltenia, ci peste tot în țară. Eu pot să merg cu Ansamblul oriunde în țară și să am <<casă închisă>> în orice oraș. O spun cu lipsă de modestie, dar sunt foarte obiectivă când susțin acest lucru. Nu doar datorită capetelor de afiș, ci datorită imaginii pe care Ansamblul și-a creat-o. Am rezolvat și deficitul pe parte instrumentală apelând la colaboratori. În cadrul UCV s-a creat o catedră de instrumente populare. Am fost prezentă imediat și tot ceea ce a fost tinerețe și talent am cooptat pentru Ansamblul Maria Tănase. Avem deja opt colaboratori, studenți, care vin la repetiții, care știu tot repertoriul și care colaborează cu noi la fiecare eveniment. Mai mult decât atât, în spectacolele mari avem colaboratori și din alte orașe, tot așa instrumentiști tineri, buni și care vor să se formeze. O orchestră a unui ansamblu profesionist nu se compunde din 11 instrumentiși, câți avem noi, ci din cel puțin dublu, pentru un nivel rezonabil.
Rep.: Proiecte culturale, în viitorul apropiat, vom avea?
N.S.: 4 aprilie este ziua premierei noastre, spectacolul „Trecu anu’ cu olteanu”. Încep ciclul de patru ani din proiectul meu de management cu tradițiile din calendarul popular specifice fiecărei perioade a anului. Debutăm cu primăvara. Veți vedea că avem și un element inedit, o surpriză excepțională, pe care nu am să o dezvălui pentru că este surpriză, dar am să vă spun că îmi doresc foarte tare să promovez ideea de unitate. Unitate în diversitate. Suntem frumoși cu toții, ca români, ca olteni, dar suntem frumoși și ca greci, de ce nu? Am dezvăluit puțin, restul se va vedea la spectacol.
Rep.: Referitor la atelierele de folclor care se desfășoară în cadrul Ansamblului, sunteți mulțumită de gradul de adresabilitate? Vin doljenii la astfel de acțiuni?
N.S.: Atelierele de folclor, pentru mine, reprezintă un proiect de suflet. În momentul în care m-am văzut în situația de a gestiona destinul Ansamblului Maria Tănase, primul meu gând a fost viitorul. Viitorul nu poate fi pus în discuție decât dacă îl prevezi, dacă tot ceea ce gestionezi, astăzi, are ca repercursiune acțiunea pentru un an, doi sau trei. Și atunci atelierele de folclor au venit firesc ca o sluție pentru formare personalității copiilor, în primul rând. Este îmbucurător să vezi că sunt părinți deschiși să aducă aici copilul să învețe jocurile populare sau să învețe să cânte. Eu nu mi-am dorit și trebuie să ne înțelegem că Ansamblul Maria Tănase nu formează vedete în cadrul acestor ateliere. Noi aici modelăm suflete și trezim conștiințe. La 10 ani, un copil își pune întrebări despre sine, fiind momentul în care este foarte bine, ca părinte, să intervi asupra conștiinței lui și să îi sugerezi, ușor, fără să îl agresezi, ce ar fi frumos să facă, să descopere. Asta mi-am dorit să se întâmple cu atelierele de folclor. Copiii învață să îmbrace un costum popular, să îl poarte cu demnitate, învață să se mândrească cu faptul că sunt români și că sunt olteni.
Rep.: Cei din cadrul atelierelor, elevii, au ajuns deja pe scenă…
N.S.: Mi-am dorit acest lucru pentru că este foarte important ca ei să înțeleagă ceea ce se petrece dincolo de glamourul scenei. Sunt oameni care niciodată nu au avut legătură cu scena și care cred că scena este un tărâm pe care pot călca doar anumite persoane. Nu este așa. Cu toții suntem talentați, cu toții putem fi buni și putem arăta ce avem buni în noi dacă suntem încurajați, dacă suntem direcționați către bine. Noi avem, la ateliere, o persoană care vine din București, o dată pe săptămână, cu trenul, ca să joace jocuri populare din Oltenia. Este o olteancă, o mehedințeancă de-ale mea, care trăiește în București. Când am întrebat-o cum poate să facă acest efort a spus că își dăruiește o zi pe săptămână pentru sufletul dumneaei. Avem, la atelierele unde ajung adulții, cadre medicale, persoane care lucrează în domeniul bancar, avem cadre medicale care participă la viața socială a acestei zone și ducându-i pe scenă, noi îi punem în evidență. Facem și înregistrări, cu orchestra, pentru latura muzicală, în grup. Avem trei piese pe care le vom înregistra și vom merge împreună în emisiuni.
Rep.: Cum i-ați simțit după primul lor spectacol, cel cu ocazia Dragobetelui?
N.S.: A fost bucuria de a vedea că profesorii din cadrul atelierelor sunt cu lacrimi în ochi și cu emoții pentru elevii lor, indiferent că aceștia au șase ani sau 46 de ani sau mai știu eu ce vârstă. Am văzut oameni emoționați care stăteau în culise și care deja deveniseră un întreg cu artiștii ansamblului. I-am simțit motivați, deci vom continua cu acest proiect.
Rep.: Un mesaj pentru iubitorii de folclor, pentru publicul din Craiova?
N.S.: Publicul trebuie să ştie că Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” este mereu pregătit să dea tot ce înseamnă valoare în cântec, joc şi port popular. Cu toții să fie la fel de iubitori de cântec și să știe că oriunde merg în țară eu mă mândresc cu faptul că sunt olteancă și, de trei ani, 10% craioveancă. Sper ca în continuare să vină la spectacolele noastre și să rostească Ansamblul „Maria Tănase”, cu emoţie, cu mândria olteanului adevărat.
