Reorganizarea întregului spital, măsuri speciale pentru personal, soluții în vederea testării angajaților, secții aglomerate, respectarea sau nu a restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus, modul în care va funcționa unitatea în următoare perioadă, șanse ca Clinica de Cardiologie să devină centru cu program permanent, despre toate acestea a vorbit, într-un interviu, directorul medical al Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, Bogdan Fănuță.
Reporter: Ne aflăm într-o perioadă deloc ușoară. În ce punct s-a aflat Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova când, și la noi în țară, au apărut primele cazuri de COVID-19? Cum vă gândeați, la vremea respectivă, că o să gestionați situația? Ați făcut un bilanț al echipamentelor de protecție, v-ați gândit la o reorganizare?
Bogdan Fănuță, director medical al SCJU Craiova: Situația a fost una nouă nu doar pentru noi. A fost o situație nouă pentru toată lumea. Pentru societate, pentru Ministerul Sănătății. Toată lumea a simțit, inițial, teama. Această situație nouă a fost resimțită de către medici, de către asistente, de întreg personalul din spital. Eu am preluat conducerea medicală a SCJU Craiova în data de 12 martie. La vremea respectivă nu știam concret nici ce echipamente de protecție trebuie să purtăm, cât de contagios este acest virus, capacitatea de diagnosticarea fiind și ea aproape către zero. Se făceau în jur de 40 de teste pe zi, iar nevoia inițială era de 100 de teste. În primul rând, totul a trebuit să fie reorganizat. Am scos din spital tot ce înseamnă suspiciune sau pacient pozitiv. Fiind spital monobloc, riscam să avem focare. Am dus acești pacienți în Clinica de Cardiologie, exterioară spitalului.
Rep: A rămas deschisă? Acum mai este amenajată zona respectivă?
B.F.: Da, este în continuare deschisă. Avem monitoare, ventilatoare aparat de radiologie mobil. Tot ce este suspect se desfășoară în zona respectivă. În zona UPU au rămas doar cazurile care din punct de vedere epidemiologic, al definiției de caz, nu intrau ca fiind suspecți. Acest lucru a făcut, ca după două luni și jumătate, să nu avem niciun caz, nicio problemă în UPU. După reorganizare, al doilea pas a fost preluarea pacienților care nu puteau fi tratați în altă parte întrucât la nivelul spitalului nostru sunt secții unice atât la nivel de județ cât și la nivel de regiune: chirurgie pediatrică, terapia intensivă pentru copii, chirurgie plastică și reparatorie, chirurgie toracică. Am organizat activitatea si pentru acest lucru. Să nu se întâlnească pacientul COVID, cu suspectul sau cu cel non Covid. Astfel, la etajul patru am amenajat 24 de paturi care au deservit cazurile suspecte, pacienți care aveau nevoie de terapie intensivă până la confirmare sau infirmare. Și tot etajul patru, respectiv secțiile Oftalmologie și ORL au fost scoase din activitate și au fost mutate la Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Astfel, tot etajul patru a rămas pentru pacienți suspecți.
Rep.: Ce măsuri ați luat în privința personalului medical?
B.F.: Am luat o măsură și în această privință. Măsura de a veni la serviciu prin rotație este una bună pentru că astfel spitalul poate funcționa. Avându-i pe toți la spital și existând riscul unei infecții, am decis, inițial, să se lucreze pe echipe. Au venit echipele prin rotație, câte o săptămână, cu respectarea orelor care se fac obligatoriu. Echipele nu s-au întâlnit decât la intrare și la ieșire. Ulterior, când am testat personalul, am îmbunătățit situația.
Rep.: Când ați făcut testări în rândul personalului? La cât timp după apariția problemelor și în țara noastră?
B.F.: Angajații puteau fi testați doar dacă obțineam sponsorizări. Noi am reușit să obținem 1.000 de teste. Este important să ai grijă de personalul medical într-o pandemie. Pentru că dacă nu îl mai ai, bolnavii nu pot fi tratați. Personalul medical trebuie protejat. Cum?! Oferind echipamentul necesar și testând. De ce? Pentru că se poate duce acasă, poate lua infecția, ceea ce la noi chiar așa a fost, și poate aduce în spital. De aceea, în primul rând personalul medical trebuie să fie testat și să poarte echipament de protecție.
Rep.: S-a înțeles de la început acest lucru? S-a pus preț pe importanța purtării echipamentului?
B.F.: S-au întâmplat și la noi două lucruri. În relația cu pacientul a fost mereu purtat acel echipament, dar neavând experiență, între noi am început oarecum să nu ne mai protejăm, în ideea că ne cunoșteam. Când ne-am întâlnit în cabinet am mai dat jos o mască, am mai vorbit, am mai băut o cafea împreună, ori acest lucru nu trebuie făcut. Aceste lucruri fac parte dintr-o normalitate, dar nu acum. Ne-am dat seama, cu timpul, că aceste lucruri nu fac bine. Că acel echipament trebuie purtat de când intri în spital, până ieși. Că dacă vrei să mănânci sau dacă vrei să bei o cafea, o faci singur, fără colegi. Acolo unde am lăsat un pic garda jos, am și avut ceva probleme.
Rep.: La ora actuală asigurați necesarul de echipamente?
B.F.: Au fost mai multe etape. A fost o perioadă în care nu am avut de unde să cumpărăm echipamente. A fost foarte greu întrucât nu găseam. Inițial, am încercat să limităm utilizarea lor. Am limitat internările, am creat o zonă tampon, unde făceam triajul și am dus echipamente doar acolo. Colegii mei au făcut tot posibilul să stea cât mai mult îmbrăcați în echipamente, tocmai pentru a nu le irosi. Nu este ușor să stai șase ore îmbrăcat complet în acel echipament, în costumul impermeabil. Ulterior, au început lucrurile să se așeze și am fost surprins să observ câte ajutoare am primit.
Rep.: Vă referiți la sponsorizări, la donații?
B.F.: În toată experiența mea de administrație nu am întâlnit o mobilizare a populației, a ONG-urilor, a societăților comerciale, atât de mare. Toată lumea a făcut donații de peste tot. Unii în bani, unii în aparatură. Din tot ce s-a întâmplat în această perioadă, aceste fapte reprezintă partea bună a situației. Acesta este marele câștig al perioadei. Am putut să demonstrăm că în astfel de momente ne putem ajuta, ne putem mobiliza.
Rep.: Poate că și o parte dintre colegii dumneavoastră vor avea de învățat din acest lucru…
B.F.: Să sperăm că vom întoarce. Știu la ce vă referiți. Este important să colaborăm cu pacientul. Omul vine aici pentru că are o problemă și asta ar trebui să înțelegem.
Rep.: Care a fost cea mai aglomerată secție?
B.F.: Policlinica a fost deschisă în toată această perioadă. Suntem singurii din județ care am funcționat cu ambulatoriul deschis. Foarte greu a fost însă la Obstretică Ginecologie. Personalul de aici a muncit cel mai mult. Am preluat nașterile de la Filantropia și au mai venit și din exteriorul țării, viitoare mămici. Toate au venit la noi. Am avut, la un moment dat, etajul opt plin, etajul șapte plin și chiar am coborât în etajul șase. Totul cu aceeași echipă de medici, cu același personal. Pe partea de spital am avut, în luna mai, aproximativ 2.500 de pacienți externați, în condițiile în care, avem circa 4.300 de externări într-o lună normală.
Rep.: Cum va funcționa spitalul în următoarea perioadă?
B.F.: Momentan, propunerea mea este să rămânem la fel. Am dat drumul, de la 1 mai, la internărilor pacienților oncologici pentru că aici este foarte important să se intervină. Din punctul meu de vedere, până la 1 iulie, vom funcționa însă în această formulă.
Rep.: Cât este capacitatea testare, în prezent, la nivel de spital? Este suficient?
B.F.: Acum facem 250 de teste pe zi. Este suficient, în momentul de față, pentru nevoile noastre.
Rep.: A trebuit să faceți și angajări?
B.F.: Am angajat pe parte de Genetică Medicală. Am angajat pentru a putea crește capacitatea de testare. Am angajat patru doctori pentru șase luni. Și am mai angajat un fizician la Laboratorul de Radioterapie, pentru acceleratorul linear.
Rep: Despre Clinica de Cardiologie, partea de Chirurgie Cardiacă, mai aveți vreo veste?
B.F.: Chiar zilele trecute am avut o discuție cu doctorul chirurg de la Târgu Mureș. A venit aici și am stat de vorbă. Dumnealui este interesat să vină la Clinica de Cardiologie din cadrul SCJU Craiova. Am fost sunat și de un alt coleg care a obținut postul la noi și care va veni aici. Sunt doi medici în Franța la specializare și apoi vor lucra în această clinică. Am avut o discuție și cu medicul anestezist care a fost la specializare la București. Reluăm ceea ce trebuie făcut. S-au scos la licitație diferențele de echipamente necesare pentru sala de operație. O parte din personalul din cadrul spitalului va merge și la clinică. Vom găsi o modalitate prin care să dăm drumul clinicii cu un număr minim de personal. Ulterior, vom angaja și vom completa posturile.
Rep.: Are rost să mai vorbim despre un nou termen?
B.F.: Este greu să vorbim despre o dată anume. Nu pot spune că în trei luni sau în patru, de exemplu, reușim să facem ceva. Este important să ne dorim cu toții să dăm drumul acestei activități medicale, să avem deschidere și să înțelegem că este un început. Începuturile nu sunt simple, mai ales când vorbim despre chirurgie cardiacă, mai ales că la noi nu a fost făcută niciodată până acum.
Rep.: Ce ar trebui schimbat, după ce tragem linie, în sistemul sanitar?
B.F.: Trăgând linie, medicina la cât a evoluat, și nu neapărat doar sistemul românesc, în astfel de cazuri, s-a dovedit că sistemele sanitare sunt depășite. Și oricât ai vrea să te pregătești, întotdeauna boala este înaintea medicinei. Cred că lucrul acesta trebuie să îl învățăm nu doar noi, medicii, cred că trebuie să îl învețe societatea civilă. Personalul medical ar trebui să tragă anumite concluzii. Probabil că lucrurile se vor mai liniști un pic, dar dacă în exterior se resimte relaxarea, în spital suntem cu aceleași restricții. Cred că trebuie reevaluată capacitatea de reacție a sistemului sanitar. Vă dau exemplul Doljului. Aș vrea să atrag atenția asupra unui lucru: nu există un singur spital în acest județ! Trebuie să existe gardă pe radiologie peste tot, gardă pe chirurgie peste tot, etc. Trebui să existe gardă pe Terapie intensivă peste tot, asta dacă spunem că le asigurăm. Cred că nu trebuie să centrăm totul într-un singur loc. Vă dau exemplu ce s-a întâmplat la Slatina, în Secția de Chirurgie Plastică a SJU Slatina. Cum au apărut probleme acolo, toți pacienții încep să vină către noi. Noi, în continuare, pe chirurgie plastică suntem suport covid. Nu ar trebui să primim pacienți non covid. Dar ce facem cu ei? De aceea cred, că după ce tragem linie, sistemul ar trebui regândit astfel încât Ministerul Sănătății să fie cel care coordonează activitatea medicală. Sistemul trebuie să funcționeze ca un întreg. Colabărăm, între noi spitalele, dar nu în acel mod care să poată să devină firesc, natural. Acest lucru ar fi extrem de important.
